ACASĂ

J’ ACCUSE

În urmă cu 125 de ani, joi, 13 ianuarie 1898, a apărut în ziarul „L’Aurore”(*), nr. 87, celebra scrisoare deschisă a lui Émile Zola, intitulată „J’accuse…!” („Acuz”), adresată preşedintelui Franţei, Félix Faure (1841–1899). Scriitorul acuza guvernul de antisemitism şi de încarcerarea ilegală a lui Alfred Dreyfus, ofiţer francez condamnat la închisoare pe viaţă pentru spionaj. Zola a denunţat erorile judiciare şi lipsa unor dovezi serioase. Scrisoarea a dat naștere unui scandal public în Franţa şi în alte țări. (….)

GLORIA MUNDI

Cel puțin la prima vedere, imaginea de mai jos sugerează un mesaj puternic: “Salvați bătrânii!”. Undeva în orașul Focșani, într-o stație pentru transportul în comun, patru pensionari, patru „gânditori de Hamangia”,  stau aliniați cuminte într-o cușcă de plastic de unde ar trebui să fie ridicați la un moment dat de vreun autobuz hodorogit. În spatele lor, ca timbrul pe plic, stă lipit îndemnul „Salvați”. Salvați bătrânii”  .(….)

DIALOGURI ZC

ANCA MUȘAT: Cum comentați apariția și dezvoltarea sub-culturii Cancel Culture?

ION AUREL POP: Civilizația europeană sau euro-atlantică a cam „obosit”, s-a „moleșit”, și-a pierdut consacrata sa vigoare. Încă din secolul trecut, se vorbea despre „apusul Occidentului”, prin Oswald SpenglerCancel Culture este unul dintre semnele majore ale acestei crize, apărut pe fondul eșecului globalizării forțate și dirijate. (…..)

„TAINA”- MAGDA PUSKAS, CENACLUL FLACĂRA

„Taina” a fost (și va rămâne) cel mai popular cântec pentru îndrăgostiții din România. Lansat de Cenaclul Flacăra prin Magda Puskas (grupul Partaj), pe vremea când poetul Adrian Păunescu devenise un reper pentru mesajele muzicii folk din România, cântecelul a fost fredonat de generații de imberbi care s-au îndrăgostit, au iubit și au întemeiat familii, spre propășirea țării lor. Un cântec simplu, incredibil, care rememorează eventual celebra butadă a lui Adrian Păunescu „În cenaclul nostru și în dragostea pentru o femeie nu există intermediari”. „Taina” nu are niciun secret: vine o seară când vrei să fii departe de cicăleala părintească, lângă omul pe care-l iubești. Ce-ar fi să încerci asta? Mai mult decât atât: ce-ar fi să o și reușești? (…..) 

MOARA PĂRĂSITĂ

MIHAIL SADOVEANU

,Mă trezii ca dintr-un vis ; asfinţitul parcă-mi strecurase o taină mare în suflet. Ridicai sabia, care căzuse de-a lungul piciorului, întorsei capul spre oamenii mei, care aşteptau tăcuţi şi foarte liniştiţi, şi şoptii :
— Înainte !
Caii se urniră şi pornirăm la pas. Malurile pârâului prin preajma căruia ne strecuram erau pline de verdeaţă bogată ; ici-colo sălcii cu frunzele pălite atârnau nemişcate deasupra ciuruirilor de unde. La o cotitură, o raţă sălbatică bătu apa cu aripile, măcăi aspru, se repezi în sus şi se îndreptă ca o săgeată spre asfinţit. Liniştea adâncă se întinse iar, fumegarea înserării se făcea din ce în ce mai deasă. Eu nu mă simţeam tocmai bine.   (…..)

DROPIA MAGICĂ

FĂNUȘ NEAGU

Când au pătruns în câmpie, pe malul lacului Jigara (mai există un lac Jigara, în Insula Mică a Brăilei, care, pe timpul verii, aproape că dispare schimbându-se într-o mlaştină), se însera şi luna lua când forma unei Biblii din care lipseau paginile trădării lui Iuda, când pe ale unui sipet având capacul acoperit cu o pojghiţă de aur. Aerul se încărca vizibil cu densitate. Departe, pe apele purpurii, înainta o doamnă de abur în mantilă violetă şi cu mănuşi albe. Venea prin amurgul încremenit spre căsuţa veche şi părăsită, cu obloane albastre şi brâne roşii spălăcite. O atmosferă de câmp şi de pădure, o vatră cu sălcii tinere amestecate cu tulpine zvelte de floarea-soarelui. –Ce casă uitată de Dumnezeu! spuse Ford. Se potriveşte perfect cu tine, unchiule Gange. .(…..)

BRAȘOV, ORAȘ- MARTIR AL ZĂPEZILOR

Iarna aceasta am găsit orașul Brașovmartirizat de zăpezi, scufundat sub omăt, inundat de alb, de aburi și de ceață. Iubesc Brașovul, zilele acestea am fost turistă nocturnă, am străbătut aiurită străzile din Centrul Vechi și am urcat până la Cetatea Brașov. Aerul tare mi-a dat aerul de învingător: zăpada sub bocanci a fost singura împotrivire, cetatea naturală a munților mi s-a predat aproape firesc. Iubesc Brașov, data viitoare o să-l cuceresc total, cu tot cu iernile sale și-l voi duce acasă: voi avea cea mai caldă casă din lume. (….)

LA LAMPA MEA

FOTO PIXABAY

Tu te consumi, o, lampă! dând raze luminoase.
La lucrul meu ca tine eu însumi mă consum (….)

FEFELEAGA

Dis-de-dimineață o vezi pe drum, târându-și calul de Căpăstru. Femeia e înaltă, uscată, cu obrajii stricați de vărsat, arși de soare și vânt. Pășește larg, tropotind cu cizmele tari, pline de umflături uscate. Calul o urmează cu gâtul întins (….)

DACĂ…

De poţi să strângi agonisita toată
Grămadă, şi s-o joci pe un singur zar,
Să pierzi, şi iar să-ncepi ca-ntâia dată,
Iar c-ai pierdut – niciun cuvânt măcar;
De poţi sili nerv, inimă şi vână
Să te slujească după ce-au apus,
Şi piept să ţii când nu mai e stăpână
Decât Voinţa, ce le strigă „Sus!”

De poţi rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Duşman, om drag, răni să nu te poată;
De toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;

EUGEN BARBU: „GROAPA”

Grigore era îndesat, vânjos, îmbrăcat cu o haină groasă şi pantaloni strânşi pe pulpe. Mijlocul şi-l sugrumase într-o curea lată de piele, bătută în ţinte. Şedea şi privea locul cu palmele la spate. Cerul se întuneca. Oraşul scânteia îndepărtat. În iarba fierbinte mişuna vântul de vară. Gunoierii aprinseseră focul. Fumul înecăcios acoperi pământul tare. Se descălţară. Aveau tălpile negre, tăiate şi pline de răni. Le perpeleau la căldură. O ceată de câini îi înconjură. Erau mari cât nişte viţei, flocoşi şi răi. Lătrară spre groapă şi se repeziră către marginile ei înalte. Grigore nu se întoarse. Haita se opri mârâind. O femeie trecută şi osoasă, aplecată de şale îi alungă din preajma ei şi se depărtă. Dulăii îşi scuturau laţele, muşcându-şi puricii din blănile vechi.

Huo! Na pagubelor! strigă nevasta şi aruncă bolovani după ei.


SCORMON

IOAN SLAVICI

Cât e de lung gardul, de la portiță până la cotitura uliței, Sanda l-a măsurat, nici ea singură nu știe de câte ori, cu firul în mână. Jos, lângă portiță, e vârtelnița cu jirebia de tort. Sanda ia capătul firului, îl sucește pe lângă cel dintâi par din gard, apoi merge lăsând firul printre degete, din par în par, până la stâlpul din cotitură; acolo sucește firul încă o dată și iarăși se întoarce înapoi. Vârtelnița se mișcă alene, scârțâind îndelungat, și lasă firul a se dezveli. Din când în când, scârțâitura încetează și firul nu mai curge. Sanda fuge la vârtelniță, descurcă firele și iarăși părândă parii. Așa se urzește pânza. Și gardul e cel mai bun urzitor: pari bătuți unul lângă altul și legați între dânșii, loc de șase palme de la pământ, cu o împletitură de nuiele. Lângă gard locul e neted; dincolo grădina cu legume și cu flori. (…..)

REZISTENȚA PRIN FILM

„LA MOARA CU NOROC” (ROMÂNIA, 1955) este bazat pe o nuvelă scrisă de Ioan Slavici. Un fost cizmar (Ghiță) arendează un han într-o zonă pustie de lângă orășelul Ineu, care este controlată de un fost hoț de cai, Lică Sămădăul. Este o dramă psihologică despre speranță, luptă, trudă, suferință, dragoste, însingurare și auto-distrucție, o capodoberă a cinematografiei românești care explorează nu doar micro-universul uman și al relațiilor afective, ci și bogăția de valori tradiționale. Mesajul filmului poate fi rezumat minunat printr-una dintre replicile mamei lui Ghiță către fiul său: „Nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”.


SANDVIȘ ROMÂNESC „ȘÎ VOI”

Recomandăm un sandviș „tradițional”, consumabil oriunde te simți român. Se apropie Ziua Națională și s-a dat startul la discuțiile despre ce va fi de gătit (mai consistent, mai pe burta lipită de spinare) pentru 1 Decembrie.. . (….) TRADIȚIE


REPORTAJ PE SOARE-APUNE

Nu-ți căuta aventurile prin Ucraina, stai pe-aproape, România încă este primitoare. Mergi cu un rucsac în cârcă spre Rarău sau Ceahlău. Este o Rezervație a naturii, plătești ca să-ți rezervi un drept de turist integru: nu faci foc, nu pui gunoaie, nu spargi, nu strigi.  (….) CĂLĂTORII

„TE SALUT, GENERAȚIE-N BLUGI!”

MUZICĂ, POEZIE

Cenaclul Flacara a fost un fenomen cultural inițiat și condus de poetul Adrian Păunescu, care a produs artă pur-sânge între anii 1973-1985. Cenaclul a fost „ceva” care dacă nu exista, trebuia inventat la Caracal, Sighișoara sau Târgu Neamț: a fost pentru Capitală și pentru provincie, pentru umil și pentru mândru, pentru împărat și pentru proletar. Sloganul inițial era ”Lumină, luptă, libertate!”: prin creionarea literei L cu palma ridicată, cu degetul mare perpendicular pe inelarul îndreptat în sus, celelalte trei strânse în pumn reprezentau simbolul rezistenței tăcute și al speranței în eterne idealuri ale omenirii. (….)

DUMNEZEU ARE ULTIMUL CUVÂNT

TRADIȚIE

Moartea nu poate fi decât copleşitoare, amintindu-ne doar de micimea noastră. Ce rămâne după noi? Un copil? O casă? Un copac? O slujbă memorabilă a unui preot dedicat şi convins? Rămânem doar ca o poză stingheră într-un colţ de cameră prăfuit? După un timp, poza dispare într-un sertar, aruncând uitarea peste chipul cândva plâns. E imposibil să dispară totul după… La ce bun atunci Sacrificiul? Dumnezeu Şi-a sacrificat Fiul pentru ceva, un Ceva în care noi să credem şi care transformă moartea într-un simplu pas spre Altceva. Nu poate fi doar un mare şi întunecat gol dincolo. Pentru că asta ar însemna că dincolo nu e El. . (…..)

CU CĂȘULILI PI FRUNTI

Dacă întrebi vrun primar local, o să afli că Târgurile au scopuri în promovarea crescătorilor de animale, a procesatorilor de lapte și a meşterilor în prelucrarea lemnului. Pentru omul din stradă, va fi mai simplu: întâlnirea asta, a oamenilor de la munte, are tot ce îi place românului: are hrană, are udătură şi are voie-bună. (……)


Textele „ZIUA Cultural pot fi preluate nelimitat, pe orice tip de suport, cu condiția indicării sursei: ZIUA Cultural (traianhorianet.wordpress.com).

„ZIUA Cultural” ESTE UN SUPLIMENT AL PUBLICAȚIEI

„ȘTIRI CIUDATE” * Toate drepturile rezervate @ 2021